Back!

Ştiţi să faceţi avioane de hârtie?  Ei bine, astea-s puţin mai complicat de facut …

Imaginile de la sfârşit cred că-s bonus :).

wingsuit base jumping from Ali on Vimeo.

Din păcate, nu eu am găsit clipul de mai jos:).

Este preluat de aici.

Madrid rimeaza cu sordid. Nu cred ca e doar coincidenţă. :)

Ca Barcelona, dar fără Gaudi. Ceea ce înseamnă că este mai puţin interesant cu aproximativ 70%. Altă diferenţă între cele două localităţi: mai puţini homleşi în Madrid. Deşi cred ca era de vină şi temperatura de afară…

În rest, La Mulţi Ani!

Şi găsiţi alte destinaţii …

Am revenit în Londra după vizita de anul trecut. Am vrut tot anul să scriu despre asta însă de fiecare dată am amânat…

Am mers cu Wizzair la Luton şi de acolo cu un autocar spre Londra (60 minute până la intrare în oraş, 90 de minte până la Victoria, capătul liniei). Dacă sunteţi cazat mai sus de Victoria coborâţi mai devreme, dacă nu, mergeţi până la capăt. Traversează două treimi din oraş şi nu veţi regreta. Biletul de avion m-a costat 360 roni luat cu 2 luni înainte (în ultima săptămână era 1400 roni). Autocarul Luton-Londra 18 lire, 9 dus, 9 întors. Din păcate am cumpărat şi pentru întors, iar la întoarcere am luat taxiul (60 lire) şi a făcut 45 min. Am locuit la Ibis unde a fost excelent. 179 lire camera dublă 4 nopţi, plus 6 lire dacă doreai micul dejun, continental breakfast. Plătiţi pe loc, în dimineaţa în care doreai să mănânci la hotel. Aveţi grijă la diferite oferte ale hotelurilor necunoscute din Londra pentru că de obicei sunt foarte vechi şi jalnice. Au o poză pe net a recepţiei şi o poză a singurei camere în firea ei din hotel. Căutaţi şi alte poze pe net din hotelul respectiv înainte de a face rezervarea. Ibis este insă standard şi am fost sigur de ceea ce primesc. Nu este nevoie să vă luaţi uscător de păr sau adaptor de priză (puteţi primi de la recepţie în schimbul unei garanţii ce vă va fi înapoiată la returnarea obictelor. Referitor la prize, în baie există priză normală cu două găuri). Plătiţi puţin mai mult, dar staţi într-un loc decent. Transportul în toate zonele costă 5.9 lire pe zi, abonament. Dacă folosiţi doar zonele 1-3 ale oraşului, fără periferie, este mai ieftin. Găsiţi în oricare staţie de metrou harta zonelor şi decideţi uşor. Dacă staţi minim o săptămână folosiţi Oystercard, este mai profitabil. Oricare dintre variantele de mai sus sunt valabile pentru orice fel de transport în comun, între orele 9.00 şi 24.00. Trăgând linie: 80 lire avion, 20 lire drum aeroport, 6 lire/zi transport, cazarea depinde de fiecare, la fel şi masa (între 2-4 lire fast food şi în jur de 20 lire restaurant – masă completă. Există meniuri complete în restaurante mai ales între orele 12.00 şi 18.00, la preţ foarte bun, gen ofertele restaurantelor de pe langă firme de la noi).

De la bun început am să spun că Londra îmi place mie, ceea ce nu înseamnă că vă va plăcea şi vouă. Este un oraş în care predomină maron/roşcatul ţiglelor, verdele orbitor al gazonului si ocru/cenuşiul zidurilor vechi şi mai puţin vechi. Oricum rar te prinzi care clădire este nouă şi care veche, deoarece stilul arhitectonic este păstrat, cu excepţia clădirilor din sticlă, desigur.

Dacă însă vă displac telenovelele, vorbitul tare, nesimţirea, gunoiul, caracterul latin tragic, poalele puse în cap, oamenii neîngrijiţi, frecatul în înghesuiala din transportul în comun, blocajele de trafic, betoanele încinse, parcurile cu pământ şi chiştoace în loc de iarbă, oamenii morocănoşi sau excesiv de volubili atunci, ei bine, e posibil să vă placă şi vouă.

Vremea, comparată cu a noastră, este mai blândă iarna şi mai rece vara, Anglia fiind o insulă (apa funcţionează ca un imens rezervor al temperaturilor din anotimpurile trecute). Deşi plouă des, ploaia nu te udă ca la noi şi nu îţi intră prin haine până la piele. Rar ai nevoie cu adevărat de umbrelă. La începutul lui decembrie am prins şi o zi mai friguroasă, în rest o cămaşă, pulovăr si o haină de toamnă sunt de ajuns. Încă ceva: nu aveţi nevoie de bocanci. Nu există noroi, bălţi, praf de niciun fel. După ce am mers prin ploaie o zi întreagă am ajuns la hotel şi în timp ce mă descălţam mi se părea că ceva nu este în regulă. Mi-au trebuit 2 minute până să îmi dau seama: încălţămintea era perfect curată de parcă fusesem în duş, nu pe stradă. Peste tot este foarte curat, cu mici excepţii reprezentând un graffitti sau un chiştoc de ţigară. Că tot suntem aici, este interzis să fumaţi în staţii (chiar şi în cele upperground), în baruri, restaurante etc. Se poate fuma doar pe stradă. Totuşi asta nu constituie nici o problemă privind pub-urile care sunt pline după ora 19. Treaba cu fumatul interzis contribuie la socializare :) . Fiind nevoit să ieşi afară pentru a fuma, cunoşti oameni care stau în alte zone ale pubului :D. Tot de reţinut este şi faptul că la ora 00.00 se închid, cu mici excepţii. Maxim este ora 3 parcă. Trebuie să ţineţi cont că se plăteşte o taxă pentru a putea ţine barul deschis după ora 00.00, iar aceasta se reflectă în preţuri şi în unele mici restricţii. De exemplu McDonalds de pe Oxford este deschis până la ora 3, dar nu ai voie să foloseşti toaleta după ora 1.

Parcurile sunt poezie pur şi simplu. Pline de păsări de toate felurile, veveriţe şi alte arătări, iar gazonul atât de des şi de îngrijit că dacă arunci un ac nu atinge pământul.

Contrar părerii generale, englezii nu sunt reci deloc, ci foarte sociabili. Intră în vorbă uşor şi sunt amuzanţi şi curioşi. Dacă te văd cu o hartă în mână la care te uiţi pierit nu ezită să vină din proprie iniţiativă să te întrebe dacă te poate ajuta, ba îţi recomandă şi locuri în care te poţi duce, pe care nu le vezi pe harta respectivă sau moduri în care poţi obţine diferite reduceri. Tot contrar prejudecăţilor nu au nimic cu românii şi sunt foarte deschişi.

Dintre muzee, vă recomand Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Ştiinţă, British Museum, National Gallery, Modern Tate (acesta s-ar putea să nu vă placă, lăsaţi-l ultimul.

Totuşi aici găsiţi “Pestele” lui Brâncuşi şi se ajunge relativ repede de la London Eye). Ideea după care muzeele respective funcţionează este că oricine poate vizita, chiar dacă nu îşi permite.

Arta şi cunoaşterea nu sunt rezervate nimănui. Pentru toate intrarea este gratuită şi cu ajutorul unor broşuri, tot gratuite, poţi să colinzi ore întregi prin ele. Dacă totuşi vă lasă inima, puteţi dona aproximativ 3 lire într-o cutie special amenajată. Expoziţiile temporare sunt contra cost, dar puteţi trăi şi fără ele :). Arta modernă este făcută de cele mai multe ori pe genunchi şi se chinuie să şocheze, considerând că asta trebuie făcut pentru a fi remarcat. Rar ceva cu adevărat remarcabil.

London Eye pe mine nu m-a impresionat, dar e posibil să vă placă. Totuşi, nu vă faceti mari vise în privinţa asta. La Madam Tussaud n-am fost, copiile mi-au făcut rău întotdeauna:). În două moduri pot privi treaba respectivă: ori cineva se joaca cu ceară şi o face destul de bine după părerea lui, ca să îmi ceară mie bani daca mă uit, ori sunt nişte oameni morţi şi împăiaţi. În ambele cazuri mă lasă rece treaba.

Schimbarea gărzii la palatul Buckingham intră tot la  “neapărat de văzut” ca şi respectivele muzee. Are loc o dată la două zile şi începe la ora 11. Sunt două feluri de companii, una cu cai mai mulţi şi alta cu cai mai puţini. Una e de geniu, celalată am uitat :D. Este bine să fiţi acolo cu 10-20 minute mai devreme pentru a putea să vă alegeţi un loc. Este interzis să vă urcaţi unul în spatele altuia sau să vă căţăraţi pe garduri. Fanfara cântă absolut perfect şi e o plăcere să o asculţi.

Totul este foarte solemn şi ceremonios, pentru ca la sfârşit să încheie o melodie amuzantă: anul trecut a fost melodia din Star Wars, iar acum doi ani Billie Jean.

Mâncarea este bună şi uşoară. Hotdogul de pe stradă (un soi de cârnat cu ceapă călită) e foarte bun. Mâncarea chinezească sau tailandeză este înghiţibilă, dar eu am mâncat doar o dată.  Prefer să mănânc specificul locului în care sunt, altfel stau acasă şi îmi comand de la WuXing. Fish & chips este chiar ceea ce pare, nimic deosebit. Una peste alta, nu au mâncăruri grase şi imposibil de digerat în mai puţin de 72 de ore, cum sunt cele de la noi. Nu săriţi în primul restaurant din care iese cineva şi vă invită înauntru. Gândiţi-vă ceea ce doriţi să mâncaţi şi faceţi chiar asta, trecând peste invitaţii surâzătoare. Vă recomand restaurante care arată bine şi decent. Nu uitaţi că a mînca nu este alimentarea maşinii la staţia de benzină, ci un lucru mult mai complicat şi care poate fi plăcut. Asta este valabil şi în viaţa de zi cu zi, dar despre asta o să vă povestesc altaădată:). Nu am ce restaurant să vă recomand pentru că sunt foarte multe cele care întrunesc condiţiile. Trebuie doar să începeţi a căuta înainte să vi se facă prea rău foame, altfel veţi intra în primul fast food iesit în cale. A nu se înţelege că sunt rare locurile bune din mâncat, dimpotrivă. Doar că eu sunt mai pretenţios şi de obicei când îmi cumpăr ceva trebuie să văd înainte toate ofertele pentru a-mi alege ce îmi place mai mult (lucru valabil la orice fel de shopping). :D

Berea este de toate felurile pentru toate gusturile. Roşie, blondă, brună, indiană. Eu am băut Guiness, că asta beau şi aici, sau Leffe brună. Foarte bune ambele. Bune si Foster şi Cobra (indiană asta), la fel si Kronenburg.  Berea roşie în schimb nu a plăcut nimănui din grup. Preţurile berilor între 2 şi 3,7 lire.

Shopping-ul, eh, aici avem o problemă şi trebuie să fiţi bine pregătiţi. Când mergeţi la cumpărături trebuie să aveţi cât mai puţine ţoale pe voi, un troler mediu şi pantofi sport. Pentru că Oxford, Regent şi Bond sunt Paradisul Cumpărăturilor. De la preţuri modice (3 lire un pulovăr care aici ar costa minim echivalentul a 20 de lire) până la genţi de 5000 de lire, totul, absolut totul, se găseşte şi, mai ales, e de vânzare. Colorate, tembele, elegante, cu ştrasuri, lucioase, mate, cisterne de accesorii, fulare şi eşarfe, orice doreşti este acolo. Pentru ieftin (intre 2-20-50 lire) există Primark, un magazin ce se întinde pe două etaje (ieşi din Underground la Bond şi faci stânga 300m). Pentru preţuri medii (20-200-600 lire ) RiverI sland, Debenham, John Nash, Burton etc, între Bond Underground si Oxford Circus. Pentru mai mult de atât mergeţi pe Bond Street, unde găsiţi magazine clasice mai multe decât pe Oxford (Furla, Boss etc) sau Selfridges, Harvey Nichols, Harrods (atenţie, nu puteţi intra cu blugi rupţi, rucsaci de spate etc. Fiţi decenţi, sau, şi mai bine, eleganţi. Teribilismul nu prea are căutare în zonă :)).

Pentru deplasare folosiţi cu încredere transportul în comun. Metroul şi autobuzele te duc oriunde şi nu există blocaje de trafic. Incredibil sau nu, într-o capitală ce depăşeşte 7 milioane de locuitori, traficul este impecabil ca într-un orăşel de provincie din România. Mici probleme am avut la metrou în jurul orei 18.00 când lumea iese de la serviciu. Totuşi chiar şi atunci nimeni nu te împinge să urci mai repede în metrou, ci pur şi simplu se retrage aşteptând următorul tren. Asta s-a întâmplat printr-o excepţie, o întreagă linie, Jubilee, fiind inchisă săptămâna respectivă pentru racordarea ei la un nou circuit de metrou. Nu blocaţi uşile, culoarele, iar în autobuzele cu etaj nu rămâneţi pe scara interioară sau rezemaţi de mâna curentă de la etaj, încercaţi să luaţi loc de fiecare dată când este posibil. Nimeni nu se ridică de pe scaun înainte de a opri complet mijlocul de transport, de aceea este bine să păstraţi calea liberă. Pe scările rulante mergeţi pe dreapta, pe cele normale sau pe culoare pe stânga. De altfel, locurile sunt înţesate de indicatoare şi semne care să te ajute să ajungi unde doreşti şi să o faci fără a îi deranja pe ceilalţi.

Camerele video sunt peste tot, evitaţi să vă faceţi de râs în orice mod. Într-o zi obişnuită eşti văzut de aproximativ 300 de camere.

Toate cele de mai sus sunt basic, pur şi simplu. Nu alocaţi pentru ele mai mult de 20% din timpul vacanţei. Mai puneţi pentru shopping încă 20%. Restul plimbaţi-vă prin Londra. Mergeţi în Covent Garden. La slujbă în Catedrala Sf. Paul. Ascultaţi un concert de orgă (pe care l-am ratat din păcate) la Westminster Abbey. Vizitaţi Turnul Londrei. Vizitaţi şi Catedrala Westminster (în timpul concertului nu puteţi să vă plimbaţi. Curtea interioară mi se pare ruptă din alt timp). Învârtiţi-vă prin Soho şi luaţi puburile la rând seara (asta nu înseamnă să beţi până cădeţi pentru că veţi ajunge în delirium tremens şi atunci nu o să ţineţi minte nimic :)). Priviţi clădirile cu atenţie şi oamenii.

Ajungând şi la asta, tot contrar părerilor preconcepute, englezoaicele sunt frumoase.  Sunt extrem de feminine, fără a fi afectate sau neajutorate, fie că au pantaloni, fuste sau rochii. Sunt foarte îngrijite, cu părul mereu curat şi aranjat, pensate perfect. Folosesc accesorii de câte ori este nevoie şi mai ales, au curaj. Au curaj să pună ţoale altfel pe ele, să folosească culori, să iasă din uniforme. Nu se tem de modă şi nici nu dau doi bani pe ea, chestie cu care sunt perfect de acord. Moda ne învaţă să ne îmbrăcam la fel şi ne limitează imaginaţia. Rar am văzut doar două culori pe o persoană. N-au nici o problemă să foloseasca cyan, magenta, turcoaz, alături de culori de pământ. Ca avertisment pentru partea feminină a celor ce veţi vizita Londra iarna: o să vă treziţi îmbrăcate până în gât si cu glugi în cap, înfofolite în fulare, pe când englezoaicele nu vor purta ciorapi de nici un fel. Şi în pantofii decupaţi nu o să vedeţi degete vinete de frig. Plus decolteuri şi braţe goale. O să vă fie greu să concuraţi, însă o să vă adaptaţi rapid… :).

Una peste alta Londra este extraordinară, iar eu nu folosesc acest cuvînt des:).

În ultima vreme am avut foarte mult de lucru şi prea puţin timp liber pentru a mai scrie. Am să revin însă cu posturi mai consistente.

Până atunci, o săptămână excelentă.:)

Nu ştiu câţi aţi văzut Curly Sue, un film mai vechiuţ cu James Belushi, Kelly Lynch şi Alisan Porter.

Alisan Porter a dispărut de pe prima scenă câţiva ani buni. Am revăzut filmul acum ceva vreme si am dat un search pe google. Spre uimirea mea am găsit muzică, nu filme, cu Sue cea creaţă. Şi nu sună deloc rău.

Filmul merită văzut cu siguranţă, vă va binedispune pentru cel puţin o zi:).

Mai mult găsiţi pe YouTube.

Distracţie plăcută:).

Mi-am dat seama că dacă vreau sa pun melodia pe care o ascult săptămâna respectivă am două variante: ori scriu mai des, ori o sa ma trezesc cu un şir imens de videoclipuri. Şi chiar n-aş vrea sa mut youtube la mine.. :).
Aşa ca am o dilemă.

Vineri sau sâmbătă am chef sa ies pe undeva.
Ceea ce vă doresc şi vouă. :)

Fapte:
- Economia mondială e in picaj evident de ceva vreme şi lucrurile nu par să se schimbe în bine curând.
- Deşi în scădere, piaţa imobiliară şi asigurările rămân printre cele mai sigure investiţii. Cel puţin aşa spun specialiştii.

Pe larg:
Pe lângă depresiunea cu pricina, spaima de scăderea valorii face ca tot poporul să vândă acum orice, disperat că peste 6 luni va avea un preţ şi mai mic, ceea ce duce la o suprasaturare a pieţii şi, implicit, o cădere vertiginoasă a preţului. Reacţia cumpărătorului este în mod firesc următoarea: aşteaptă un moment critic în care preţul să fie minimul posibil. Reacţia ofertantului: se perpeleşte în coşmaruri fără fundament real, scăzând preţul fără oprire în fiecare lună. De aici un maelstrom economic, un perpetuum mobile, ce nu poate fi oprit decât de ofertant.
În timpul marii crize economice din America cultivatorii de bumbac au fost obligaţi să smulgă fiecare al treilea rând din culturi pentru a evita suprasaturarea pieţii şi păstrarea unei valori materiale suficiente a mărfii şi a produselor derivate din aceasta pentru a fi o afacere minim profitabilă. Cam acelaşi lucru ar trebui aplicat si acum, o scădere a ofertei, pentru că, după orice creştere urmează o descreştere, apoi iarăşi creştere etc. Panicându-ne, doar adâncim criza şi mai mult. Desigur că nu au aceeaşi amplitutdine, dar şablonul este perfect valabil. Este puţin probabil ca preţurile să revină la nivelul de la începutul anului, dar cu siguranţă o scădere în numai 8 luni cu aproximativ 25%  sau chiar şi mai mult este, indiscutabil, artificială. Întrebarea este câtă răbdare şi câtă stăpânire de sine au vânzătorii, sau, cât de puternici financiar sunt. Este clar că unele firme vor falimenta în lipsa unui circuit fluent al tranzacţiilor, dar asta nu va face decât să uşureze viaţa supravieţuitorilor.
Va câştiga cel care va avea mai multă rabdare şi se va adapta mai uşor, unii profitând chiar de agonia concurenţilor pentru a le face oferte de cumpărare cu sume mult sub potenţialul obiectului cumpărat.

Efecte:
Şi pentru că toate cele de mai sus se reflectă în cifre, iată ce fac graba, spaima de devalorizare a investiţiilor, proasta gestiune a resurselor şi dorinţa de câştig imediat:

În 2007 acţiuni la Delta în valoare de 1000 usd au anul acesta valoarea sub 49 usd
În 2007 acţiuni la Fannie Mae în valoare de 1000 usd au anul acesta valoarea de 2,5 usd
În 2007 acţiuni la AIG în valoare de 1000 usd au anul acesta valoarea sub 15 usd

Soluţie:
În schimb dacă beai bere (la sticlă) în valoare de 1000 usd te simţeai bine tot anul si reciclând ambalajele ramîneai cu 214 usd.

Concluzie:
Hai deci să bem o bere şi să fim calmi …

 

N-am fost in Bucuresti în ultimele două zile şi am întârziat cu melodia cu pricina.
Dar m-am întors:)

Am primit un e-mail la care am subscris. Il redau mai jos asa cum l-am primit, scotand doar informatiile personale de la sfârşit:

___________________________________________________________________________

Intro:

“The mother art is architecture. Without an architecture of our own we have no soul of our own civilization – Frank Lloyd Wright”

In incercarea de a ne construi un mesaj cat mai de impact deoarece ne-am dat seama ca acest memo risca sa devina unul dintre multe mesaje pe care le primim fiecare din noi in fiecare zi si le dam delete, pentru ca fiecare ne cere sa donam ceva, sa dam ceva din timpul nostru, sa avem o atitudine etc; asa ca, pentru a nu ne transforma intr-unul din acele mailuri descriem strict faptic, fara metafore o situatie; situatie de arhitectura si nu numai, situatie legata de experienta fiecarui locuitor in orasul Bucuresti.

Avand speranta ca Ordinul Arhitectilor este mai mult decat organizatia fara de care nu putem profesa la modul strict tehnic (si anume dreptul de semnatura), va relatam urmatoarele:

Din initiativa Primariei sect.4, o amenajare urbana de buna calitate: fantana zodiac de la Parcul Carol este mutilata cu un “face lift” urban de tip “zona de gratar cu mici, bere si manele” (atasate sunt cateva fotografii mai mult decat explicite). Fantana se afla pe Lista Monumentelor Istorice la pozitia 2330 B-III-m-A-20003 (Fantana Zodiac Piata Libertatii f.n. sect.4.), creatia lui Mac Constantinecu si realizata de arhitectul Octav Doicescu. In anii ‘epocii de aur’ Bucurestiul a suferit modificari dramatice si de cele mai multe ori distrugatoare: centrul istoric lasat in pargina, dealul Arsenal cu casele si strazile lor pitoresti disparute acum pentru a face loc megalomaniei conducatorilor. Peste 20% din fondul vechi al Bucurestiului – micul Paris – a dost distrus. Din pacate ceea ce nu demolat Ceausescu reusesc acum discipolii sai prin insertii urbanistice / arhitecturale daca nu odioase, cel putin dubioase. Acum a venit randul zonei parcului Carol (sit protejat) sa fie ‘imbunatatit’. Daca nu au reusit cu Catedrala Neamului reusesc prin ascunderea fantanii arteziene intr-o stiva de lemne. Suntem in secolul 21 unde arta urbana a depasit demult varianta ‘prispa de la tara’. Din cate stiu exista o legislatie care sa protejeze monumentele istorice de inovatiile tuturor ‘creatorilor’ aflati la putere. Exista o zona de protectie in jurul acestora, zona care nici nu a fost luata in considerare. Cred ca nu gresesc atunci cind banuiesc ca aceasta lucrare nu are nici o aprobare de la cei care au in sarcina protejarea lucrarilor de patrimoniu.

Cu siguranta, avand toate relatiile si informatiile necesare, sunteti cei mai in masura de a stii cui trebuie adresat acest memo pentru a produce o schimbare; daca nu faptica, macar de atitudine, care sa genereze calitate in viitor.

[...]

În fiecare săptămână o melodie e mai melodie ca celelalte. Foarte folositoare. Pentru mine :).

Voi face un gest nobil şi am să o lansez la apă în fiecare duminică sau luni.

A se folosi în următoarele momente grele ale zilei:

- dimineaţa când ţi-e lene să te dai jos din pat;
- când semaforul pare vopsit în roşu;
- când se face ora 14.00 şi te prinde o toropeală idioată;
- când mergi la masă în pas vioi (aici se poate şi fredona);
- când eşti pe drumul spre casă şi nu visezi decât un pat mare în care să te arunci;
- când ţi se închid ochii de somn şi întinzi adormit mâna spre lampă să o stingi.

De asemenea se poate folosi şi în alte momente, în funcţie de imaginaţia, nevoile şi ocaziile fiecăruia (dus gunoiul, mp3 piţigăiat la telefon dat la maxim de către personaje fără căşti, serenade fără sens şi efect chiţăite înfocat sub balcoane, nunţi, botezuri şi cumetrii, apariţii efemere în emisiuni “dedica-mi-aş muzicale” ale unor posturi tv sau radio de calitate îndoielnică, urlatul hămăitor în duş etc).

Scopul final este o săptămână mai bună ca precedenta:).

Deci, urechile mari şi succese pe măsură (urechilor).

Concert Billy Idol pe 21 septembrie.

Din păcate nu la noi, ci la ei …

Găteşte Fornetti !

Şi lucrează la Real !

Acum mult timp pe blogul unei amice am citit despre fuckable, un soi de macho. M-am întrebat cum ar scrie pe blog un fuckable… 

 “Azi dimineaţă m-am trezit brusc şi ireversibil. Am sărit din pat căzând perfect în picioare. Am flexat puţin genunchii şi am încordat gambele. Da, văd în oglinda cât peretele care mă înfăţişează întotdeauna în mărime naturală (chiar şi când stau pe scaun), dă bine. Am fost la baie mergând în mâini ca să îmi cadă sângele în cap si să oxigeneze creierul (am văzut la televizor că oxigenul înmulţeşte neuronii până la 12 ori, dar fac asta numai marţea şi joia că dacă se înmulţesc prea mult mi-e să nu îmi facă capul foarte mare sa arăt a tocilar). Am încercat ţinându-mi respiraţia o vreme să se ducă oxigenul nefolosit în sus că e mai uşor ca aerul, dar pe urmă mi-a spus cineva că şi sângele are oxigen şi să stau în cap sau să merg în mâini). Am folosit 13 deodorante, mi-am dat părul pe spate cu gel ca vandam şi m-am încordat. DA!, aim cul. Dupa clismă am facut gargară. Întors în cameră am făcut douj de flotări fără mâini şi am sărit pe loc (ca mingea) după care am executat 10 paşi de pitic şi am mers cu spatele până la bucătărie (pentru că am vazut la tv o pisică neagră care se uita ciudat la mine) ….

Aici am spart doo oo si le-am pus în blender. Nu înţeleg de ce le sparg înainte când oricum se sparg acolo, dar aşa sunt paşii ca să faci vocea groasă şi masculină. După ce s-au amestecat le-am aruncat în chiuvetă. Imediat am simţit cum mi se îngroaşă vocea. 

Ies pentru geoghing. Mi-am pus şortul care mă avantajează şi şosete scurte pentru ca astăzi sunt epilat frumos. Alerg încet prin parc şi când apare vreo gagică mă aşez repede pe cea mai apropiată bancă respirând zgomotos şi o întreb cât e ceasul. Am şi eu ceas, să nu credeţi că oi fi un sărăntoc din ăla, dar am două motive pentru care fac asta. Unul, care probabil il ştiţi, este ca aşa mă uit mai puţin la ceasul meu Rolex (e un brand de firmă ţapană) şi astfel se uzează mai puţin. Al doilea, deşi nu vă vine să credeţi, aşa intru în vorbă cu fete pe care nu le cunosc. E un mod secret al meu de a agăţa… “

Am ezitat să scriu postul ăsta. Motivele-s mai multe. În primul rând am prieteni la editurile respective. Apoi nu aş vrea ca din cauza a ceea ce scriu mai jos să scadă vânzările de carte fie şi doar cu 10 cărţi pe an. Dimpotrivă, mi-aş dori să crească. Mai multe cărţi, mai multe lumi de vizitat.

M-am hotărât totuşi să îl scriu pentru că sper să aibă efecte pozitive. Lucrurile să se îndrepte şi frustarea cititorului să dispară. Şi, inevitabil, vânzările vor creşte, si cu toţii vom fi mai fericiţi.

- Când a apărut trilogia Lord of the Rings, am cumpărat-o imediat. Toate cele trei volume învelite în ţiplă, nu le puteai răsfoi. Înca mă întreb dacă eram feriţi de a citi pe sărite în librării sau să ascundă cele aproximativ 20 de pagini lipsă din primul volum.

- Apoi a apărut seria Harry Potter. Totul a fost ok, mai puţin câteva baghete care se încăţânau să aibă 4 metri. Ron îşi cumpără un astfel de stâlp de telegraf după ce vechea lui baghetă este ruptă la aterizarea cu Fordul zburător în Salcia Bătăuşă. N-am înţeles de ce baghetele aveau 4 metri şi nici de ce într-un volum un şarpe uriaş era vasilisc şi în altul basilisc. N-am să mă leg nici de traducerea caselor (Gryffindor/Cercetaş, Ravenclaw/Ochi de Şoim etc).

- Am primit într-un concediu o carte, “Ucenicul Vraciului”. Nu faptul ca are un singur fir narativ şi acela sărac şi previzibil o aduce în articolul prezent. Ci arta extraordinară a scriitorului de a lăsa amarâtul de cititor în suspans. Respectiv se termină aşa ultima pagină: “-De data asta, a fost mai rău, zise mama. De data aceasta şi mama şi copilul au murit, ceva ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată până acum. Ştiu ierburile potrivite şi ştiu să le combin. Ştiu cum s-o”. Sunt extraordinar de nerăbdător să cumpăr volumul doi pentru a citi sfârşitul propoziţiei. Bene, am vagi bănuieli ca nu e mâna autorului aici, dar nu pot să cred că nimeni nu a văzut la tipar lipsa ultimelor pagini.

[...]

Ştiu că este un articol lung şi plictisitor, dar cred ca e nevoie ca cineva să scrie şi despre asta. Pur şi simplu greşelile de genul acesta ne strică plăcerea de a citi.

[...]

Am citit în Gandul perlele de la bacalaureat. Foarte amuzante, nimic de zis.

Cred însă că cel puţin la fel de amuzante sunt cele de pe KissTv.
Deci, sms-uri de pe KissTv:

- privesc la ea si viata mi-i se duce asa alaturi de o stea fara sa vrea – iubirea mea
- salut kiss tv dedic toate mel din aceastea sear a “la prietenolor mele”
- buna de ce nu dati mesajele pe post daca miam scris si nr de tel nu puteati sa le afisati va rog difuzatile
- sunt marius italianu as vrea sa dedic si iou daca se poate ultima melodie a lui eminem pentru nepoteii mei (mario si andreea)
- buna sunt geo din vilcea sa-mi rasp si mie cineva, sunt kiar curioasa daca exista in lumea asta un baiat respectuos kiss u r the best :)
- pt geo din vilcea m0-am varat si eu pe kss tv. exista baiat qum vrei tu. asa sunt eu,. daca vezi msg rasp. gainni
- kiss tv dedic aceasta melodie la prietena mea pe care o iubesc enorm suna-ma fah
- iarta-ma nu am stiut ca m-ai asteptat!!!! eu pe-o mie de drumuri am tremurat, te-am asteptat, nu m-am saturat!unde esti, pornesc deindat’!
- de-am sa ma sting sa stii ca n-am mai putut trai in lipsa ta pentru inima mea e mult prea grea pedeapsa asta iubirea mea, mirela pt raul
- ies daca imi dai bip si mesaj pe nr striut cu detaliile necesare! da nu aqum, mai tarziu!de-aia vreau mesaj…
- pentru toti cei care ma cunosc alice m. da-ti mesaj.
- de ce nu dati toate msg. am dat un msg mai devreme nu lati dat. va rog dati toate msgle.karla
- dinamo hai dinamo caine pana la moarte pentru toti cei care a
- daddykiss as dori o melodie cu selin dion
- in mmntl asta snt suparata mam saturat de atatea ori sa nu vd dusmanii ca si iau la gura trb ss inteleaga cn pot trmt mereu msg va pup pe toti dragostea mea micutu
- mai dati benassi bros. pt prietenii mei care se stie ei
- dedicatie iub mele : din clipa-ncare te-am zarit pe cer o stea a rasarit. si d atunci fac altceva

Nu înţeleg cum poţi da aşa ceva pe post, indiferent cât îţi este de foame:).

Menţionez că:
1. sunt copiate fără să schimb 1 literă sau un spaţiu
2. toate au fost difuzate într-un interval de 1 ora si 30 de minute. Bineînţeles, erau mai multe de acelaşi gen, dar treceau prea repede. Un mesaj trebuia să ruleze de 2-3 ori pentru a-l copia cu fidelitate :).
3. ultimul mesaj este preferatul meu:D.